fotbal-e

 

Presa şi conştiinţa generală acuza deunăzi faptul că la naţională sau la Steaua jucătorii nu aplică în tandem exerciţiul de forţă brută a lui Nicoliţă, fotbalistul-fulger. Meciul Lyon – Steaua a demonstrat în premieră că un astfel de comportament, nedublat de inteligenţă şi inventivitate nu duce nicăieri. Steliştii au arătat o faţă surprinzător de agresivă şi ambiţioasă, punând osul la greu în confruntarea cu francezii, contractura muşchilor fiind elementul de bază în ideea năvălirii asupra baricadei lioneze. Gazdele au început la fel de lejer ca la Bucureşti, în aşteptare şi cu atacuri susţinute pe contraatac. Golul a venit târziu, înainte de pauză cu un minut, prin execuţia perfectă a unei lovituri libere devenită banalitate din partea veteranului Juninho. În repriza a doua steliştii au intrat în forţă, cu mai multă vervă, însă lionezii au arătat că ştiu să joace şi această carte. Au pornit motoarele şi au înăbuşit orice încercare mai îndrăzneaţă a românilor de a pune în pericol poarta adversă. Diferenţa a făcut-o însă plusul de inventivitate şi tactică. Printr-o simetrie aparte de enervantă, lionezii au pus capac la joc în minutul ‘89 printr-o escapadă fulminantă a lui Reveillere spre poarta nesigură a lui Zapata, încheiată cu un gol de toată frumuseţea, bifând previziunile specialiştilor în pariuri, care au propus scorul de 2-0 ca fiind cel mai probabil pentru acest meci.